Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale, Digital Services Act sau DSA) este un act normativ adoptat recent la nivelul UE ca parte a unui pachet de acte normative menite să uniformizeze regulile aplicabile furnizorilor de servicii digitale activi pe piața unică. Principalul său obiectiv este de a preveni activitățile ilegale și dăunătoare online și răspândirea dezinformării. DSA se concentrează pe protecția consumatorilor și pe asigurarea unui mediu digital sigur și impune obligații operatorilor în funcție de rolul lor în furnizarea de servicii intermediare pe piața internă europeană.
În sfera de aplicabilitate a DSA intră: (i) furnizorilor de servicii intermediare; (ii) furnizorii de servicii de găzduire sau hosting; (iii) platformele online; și (iv) platformele online foarte mari (very large online platforms sau VLOPs) și motoarele de căutare online foarte mari (very large online search engines sau VLOSEs). Acele platforme și motoare de căutare online care se includ la categoria “foarte mari” au fost deja numite în mod expres de Comisia Europeană. Acestora din urmă DSA li se aplică deja de la finalul anului 2023. Cu privire la ceilalți furnizori de servicii, DSA urmează să își producă efectele începând cu data de 17 februarie 2024.
DSA conține (i) norme privind exonerarea condiționată de răspundere a furnizorilor de servicii intermediare pentru activitatea sau conținutul nelegale; (ii) norme privind obligațiile specifice în materie de diligență, adaptate anumitor categorii specifice de furnizori de servicii intermediare și (iii) norme privind punerea în aplicare și asigurarea respectării DSA, inclusiv în ceea ce privește cooperarea și coordonarea între autoritățile competente.
Lăsând la o parte situația VLOP și VLOSE (cărora DSA le impune obligațiile cele mai oneroase), celorlalți furnizori de servicii intermediare le sunt impuse obligații în funcție de rolul lor pe piață. Mai jos am selectat unele aspecte generale de avut în vedere, cu caveat-ul că fiecare situație trebuie tratată separat și în mod personalizat față de activitatea desfășurată de furnizorul în cauză.
Exonerarea condiționată
În temeiul DSA, furnizorii de servicii intermediare vor beneficia de exonerarea de răspundere prevăzută de DSA, cu respectarea următoarelor condiții:[1] (a) să nu aibă cunoștință efectiv despre activitatea ilegală sau conținutul ilegal, iar în ceea ce privește acțiunile în despăgubiri, să nu aibă cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să rezulte caracterul ilegal al activității sau al conținutului; sau (b) din momentul în care ia cunoștință de aceste aspecte, să acționeze prompt pentru a elimina conținutul ilegal sau pentru a bloca accesul la acesta.
Condiția (a) de mai sus devine inaplicabilă dacă destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului; și în ceea ce privește răspunderea în temeiul dreptului privind protecția consumatorilor care le revine platformelor online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, în cazul în care o astfel de platformă online prezintă informația specifică sau facilitează în alt mod tranzacția specifică în cauză în așa fel încât un consumator obișnuit să creadă că informația, produsul sau serviciul care face obiectul tranzacției este furnizat fie de platforma online însăși, fie de un destinatar al serviciului care acționează sub autoritatea sau sub controlul său.
De avut în vedere că DSA nu impune furnizorilor de servicii intermediare o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează și nici obligația de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilegale.[2]
DSA prevede următoarele obligații aplicabile furnizorilor de servicii intermediare la primirea unui ordin de la o autoritate publică:
Să acționeze împotriva conținutului/ activității nelegale;[3]
Să furnizeze autorității informații relevante cu privire la conținutul/activitatea nelegale;[4]
Să informeze autoritatea cu privire la modul în care s-a dat curs ordinului, precizând dacă și când s-a dat curs ordinului;[5]
Să informeze pe destinatarul serviciului în cauză cu privire la ordinul primit și la modul în care s-a dat curs ordinului. Aceste informații furnizate destinatarului serviciului vor include o expunere de motive, căile de atac posibile și o descriere a domeniului de aplicare teritorial al ordinului.[6]
Obligații de diligență aplicabile furnizorilor de servicii intermediare
Următoarele obligații specifice de diligență se aplică furnizorilor de servicii intermediare:
Să desemneze un punct unic de contact care să le permită să comunice direct, prin mijloace electronice, cu autoritățile prevăzute în DSA;[7]
Să desemneze un punct unic de contact care să permită destinatarului serviciului să comunice direct și rapid cu furnizorul, prin mijloace electronice, dar permițând destinatarilor serviciului să aleagă și mijloacele de comunicare, care nu se bazează exclusiv pe instrumente automatizate;[8]
Să includă în condițiile generale de utilizare, informații cu privire la orice restricții pe care le impun în legătură cu utilizarea serviciului lor în ceea ce privește informațiile furnizate de destinatarii serviciului. Informațiile respective vor include informații cu privire la politicile, procedurile, măsurile și instrumentele utilizate în scopul moderării conținutului, inclusiv procesul decizional algoritmic și verificarea de către o persoană, precum și cu privire la regulamentul de procedură al sistemului intern de soluționare a plângerilor;[9]
Să pună la dispoziția publicului, într-un format care poate fi citit automat și într-un mod ușor accesibil, cel puțin o dată pe an, rapoarte clare și ușor de înțeles cu privire la orice moderare a conținutului pe care au efectuat-o în perioada relevantă.[10]
De notat că o parte dintre obligațiile prevăzute pentru furnizorii de servicii intermediare nu se aplică IMM-urilor care nu sunt platforme online foarte mari.[11]
Aplicarea DSA în România
În România, autoritatea competentă pentru serviciile digitale este Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM). Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea DSA se află în prezent în proces legislativ în Parlamentul României, termenul de adoptare preconizat fiind 22 martie 2024, conform informațiilor disponibile pe site-ul Camerei Deputaților la data acestui articol. Modul cum DSA se va aplica în România rămâne de urmărit, pornind de la noul text de lege și continuând cu deciziile care vor fi adoptate de către ANCOM.
[1] Art. 6 DSA
[2] Art. 8 DSA.
[3] Art. 9 (1) DSA
[4] Art. 10 DSA
[5] Art. 9(1) DSA
[6] Art. 9 (5) DSA
[7] Art. 11 DSA
[8] Art. 12 DSA
[9] Art. 14 DSA
[10] Art. 15 DSA
[11] Art. 15(2) DSA.