Busola Competitivității a UE: O Strategie pentru Creștere și Inovație

Comisia Europeană a prezentat de curând Busola Competitivității (în eng. Competitiveness Compass), un plan strategic menit să consolideze puterea economică a UE în următorii cinci ani.[1] Această inițiativă vine ca răspuns la provocările tot mai mari, inclusiv creșterea lentă a productivității, concurența tehnologică globală și povara reglementărilor asupra întreprinderilor.

Principalele Provocări Identificate

Deși Europa dispune de o Piață Unică solidă și o forță de muncă calificată, aceasta a rămas în urmă în sectoare esențiale ale inovației. UE întâmpină dificultăți în transformarea cercetării în tehnologii comercializabile, în timp ce costurile ridicate ale energiei și complexitatea reglementărilor îngreunează activitatea companiilor. În plus, jucători globali precum China și SUA au depășit Europa în mai multe tehnologii avansate, ceea ce ridică preocupări legate de suveranitatea economică.

Soluțiile Propuse de UE

Pentru a-și recâștiga avantajul competitiv, Comisia stabilește trei imperative transformatoare:

1. Reducerea decalajului de inovare – Creșterea comercializării cercetării, sprijinirea startup-urilor și dezvoltarea unor sectoare de vârf precum inteligența artificială, energia verde și biotehnologiile.

2. O foaie de parcurs pentru decarbonizare și competitivitate – Alinierea politicilor ecologice la creșterea economică, reducerea costurilor energetice și stimularea investițiilor industriale.

3. Reducerea dependențelor și consolidarea securității economice – Întărirea lanțurilor de aprovizionare, extinderea parteneriatelor comerciale și asigurarea unei concurențe echitabile pe piețele globale.

4. 
   

Busola Competitivității pune, de asemenea, accent pe simplificarea reglementărilor, realocarea bugetului UE și o coordonare mai strânsă a politicilor între statele membre pentru a stimula investițiile și crearea de locuri de muncă.

Ce urmează?

Noua Comisie își propune să transforme aceste propuneri în acțiuni concrete, prin inițiative legislative și financiare planificate pentru perioada 2025-2026. Companiile care operează în UE ar trebui să se pregătească pentru schimbările de politică ce vor afecta transformarea digitală, legislația concurenței și mecanismele de sprijin industrial.

Rămâneți alături de noi pentru o analiză detaliată a implicațiilor juridice și comerciale ale acestor reforme!

[1] Documentul a fost publicat pe data de 29 ianuarie 2025 și este disponibil aici: https://commission.europa.eu/document/download/10017eb1-4722-4333-add2-e0ed18105a34_en

Regulamentul privind Siguranța Generală a Produselor 2024: Noi Standarde pentru Produse Mai Sigure

Regulamentul privind Siguranța Generală a Produselor (GPSR),[1] care înlocuiește dispozițiile legale anterioare referitoare la produsele nealimentare,[2] a fost adoptat de Parlamentul European în martie 2023 și a intrat oficial în vigoare la 12 iunie 2023. Totuși, companiile beneficiază de o perioadă de tranziție pentru a se adapta la noile reguli. Astfel, prevederile GPSR vor începe să se aplice începând cu 13 decembrie 2024. Aceasta înseamnă că producătorii și distribuitorii de bunuri mai au încă timp să adapteze noile reguli în operațiunile lor. Cu toate acestea, timpul se va scurge rapid. Mai jos am încercat să rezumăm ce trebuie știut pe acest subiect, pe scurt.

Scopul GPSR este de a asigura sănătatea și siguranța consumatorilor și funcționarea pieței interne în ceea ce privește produsele destinate consumatorilor,[3] în contextul noilor provocări aduse siguranței produselor de digitalizarea economiilor din cadrul UE.[4]

Pe scurt, GPSR:

• lărgește domeniul de aplicare al legislației privind siguranța produselor pentru a include noi tipuri de produse sau tehnologii emergente;

• îmbunătățește supravegherea pieței, impunând măsuri mai stricte pentru conformitate și monitorizarea riscurilor;

• se concentrează pe vânzările online și siguranța bunurilor digitale.

  
  

Schimbările viitoare vor avea un impact direct asupra companiilor și consumatorilor. Pentru companii, noile prevederi înseamnă mai multe obligații și cerințe mai stricte, în timp ce pentru consumatori, acestea (ar trebui să) aducă o mai mare siguranță și încredere în siguranța produselor.

Aspectele cheie care trebuie luate în considerare de companii sunt incluse în tabelul de mai jos.

Considerații cheie pentru companii - GPSR

Concluzie

Atunci când Regulamentul General privind Siguranța Produselor 2024 va produce efecte, atât companiile, cât și consumatorii vor beneficia de protecții îmbunătățite și standarde de siguranță mai stricte, contribuind la crearea unui mediu de piață mai sigur.

Dacă ai o afacere și te întrebi ce înseamnă GPSR pentru tine în practică, nu ezita să ne contactezi. Suntem bucuroși să te ajutăm!

[1] Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind siguranța generală a produselor, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 87/357/CEE a Consiliului

[2] Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor și Directiva Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor.

[3] GPSR, Preambul Para. (4).

[4] Așa cum este menționat în nota explicativă disponibilă pe site-ul Comisiei Europene https://commission.europa.eu/business-economy-euro/doing-business-eu/eu-product-safety-and-labelling/product-safety/general-product-safety-regulation_en (accesat ultima dată la data de 4 octombrie 2024).

Daune Directe vs. Indirecte: Când este Prejudiciul Recuperabil Conform Legii Române?

În practica noastră, întâlnim frecvent întrebarea dacă clienții ar trebui să accepte răspunderea pentru daune indirecte și eventuale. Iată o scurtă explicație a motivului pentru care daunele indirecte nu pot fi cerute conform legislației române.

Concept

Daunele interese (sau „despăgubirile”) se referă la compensația pe care cineva se așteaptă să o primească sau pe care o poate primi în urma unei situații în care a suferit o pierdere din cauza unui comportament ilicit, intenționat sau neintenționat, al altei persoane. Înțelegerea conceptului de daune în legislația românească este crucială deoarece are impact și se aplică în toate interacțiunile din mediul de afaceri. De la un simplu acord de confidențialitate care acoperă daunele pentru încălcarea obligațiilor de confidențialitate până la despăgubirile într-o tranzacție de tip M&A (fuziuni și achiziții), conceptul rămâne constant. De asemenea, este de remarcat faptul că acest concept are aplicabilitate atât pe tărâm contractual, cât și pe tărâm delictual, contractul oferind o anumită flexibilitate a părților în ceea ce privește cuantificarea daunelor, condițiile care trebuie îndeplinite pentru despăgubire etc.

Tipuri de daune în România

Codul Civil român permite solicitarea de daune materiale și daune morale. Ambele tipuri trebuie să îndeplinească condițiile pentru a fi acordate, așa cum sunt detaliate mai jos.

Daunele materiale reprezintă reparația în bani pe care persoana care a provocat dauna trebuie să o plătească părții prejudiciate. De exemplu, o parte care încalcă o obligație contractuală poate fi obligată să plătească daune interese pentru a acoperi pierderea efectivă suferită de cealaltă parte sau pierderea de oportunitate suferită de cealaltă parte. Daunele morale sunt reparații în bani sau în alt mod pentru daunele aduse reputației, imaginii etc. ale celeilalte părți. Daunele morale sunt de obicei mai greu de cuantificat și mai greu de probat.

Condiții pentru acordarea daunelor interese în dreptul român

Regula în dreptul român este că, pentru ca o cerere în despăgubire să fie admisibilă, (i) prejudiciul trebuie să fie existent (nu eventual); (ii) prejudiciul trebuie să fie consecința unei acțiuni sau inacțiuni ilicite; și (iii) persoana care a provocat prejudiciul trebuie să fie în culpă (intenție sau neglijență).

Prejudiciul – care acoperă atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens) de partea care solicită despăgubiri, cât și beneficiul de care a fost lipsită (lucrum cessans) – trebuie să fie (i) o consecință directă a acțiunii sau inacțiunii ilicite – legislația română nu permite despăgubirea pentru pierderi indirecte; și (ii) cert – aceasta înseamnă că prejudiciul s-a materializat deja (a avut deja loc) sau este sigur că se va materializa în viitor.

Prejudiciile indirecte și incerte nu sunt reparabile potrivit dreptului român, deoarece acestea nu îndeplinesc condițiile legale prevăzute de Codul Civil.

Concluzie

Înțelegerea conceptului de daune interese în dreptul românesc este esențială pentru oricine este implicat în afaceri sau în chestiuni juridice în România. Fie că este vorba de daune materiale sau morale, este foarte important să se îndeplinească condițiile legale pentru ca o cerere să fie admisibilă, respectiv că pierderea este directă, certă și cauzată de un comportament ilicit. Deși flexibilitatea pe tărâm contractual permite un anumit grad de negociere, legislația română rămâne strictă în ceea ce privește excluderea pierderilor indirecte și incerte. Prin înțelegerea acestor principii, părțile pot naviga mai bine responsabilitatea și își pot proteja interesele în materie contractuală și delictuală.