top of page
  • Cristina Lefter

Pe drumul către o directivă privind lucrul pe platforme digitale

Ce înseamnă să fii un "lucrător pe platformă"? Conform Dicționarului european de relații industriale,[1] "munca pe platformă" este "o formă de angajare în care organizațiile sau persoanele fizice utilizează o platformă online pentru a avea acces la alte organizații sau persoane fizice pentru a rezolva probleme specifice sau pentru a furniza servicii specifice în schimbul unei plăți". Acest lucru duce imediat la următorul gând: "Oh, ăsta este Uber!" sau "Acesta este Bolt/Glovo/[orice alt serviciu similar]." Dar un lucrător al platformei poate, de asemenea, să își ofere serviciile în schimbul unor servicii calificate, cum ar fi programarea, serviciile de drepturi de autor sau chiar serviciile juridice.


La nivelul UE, s-a considerat că condițiile în care lucrătorii pe platforme oferă și furnizează serviciile lor seamănă adesea cu condițiile de salarizare (în sensul dreptului muncii). Conform datelor oficiale, aproximativ 28 de milioane de lucrători din UE sunt lucrători pe platformă, iar aproximativ 5,5 milioane dintre aceștia lucrează în condiții care seamănă cu cele de salarizare, fără a beneficia de avantajele unei astfel de încadrări în muncă.[2] Astfel, Comisia Europeană a inițiat în decembrie 2021 o dezbatere publică în legătură cu un nou proiect de directivă privind "îmbunătățirea condițiilor de lucru ale persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor digitale de muncă", respectiv așa-numita "Directivă privind lucrătorii pe platforme" (Directiva UE 2021/0414 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme). (draftul aici: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52021PC0762&qid=1700641785604)


Dacă va fi adoptată în forma sa actuală, în așteptarea unor negocieri și dezbateri suplimentare, Directiva privind lucrătorii platformelor va crea cadrul pentru ca statele membre să adopte legislație națională care să acorde lucrătorilor pe platforme diverse drepturi care, în caz contrar, ar fi disponibile doar pentru angajați, adică pentru persoanele care au încheiat contracte de muncă. Potrivit expunerii de motive a proiectului de directivă, "obiectivul general al directivei propuse este de a îmbunătăți condițiile de muncă și drepturile sociale ale persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor, inclusiv în vederea sprijinirii condițiilor pentru o creștere durabilă a platformelor digitale de muncă în Uniunea Europeană.", în timp ce "obiectivele specifice prin care va fi abordat obiectivul general sunt: (1) să se asigure că persoanele care lucrează prin intermediul platformelor au - sau pot obține - statutul de angajare corect în lumina relației lor efective cu platforma digitală de muncă și că au acces la drepturile de muncă și de protecție socială aplicabile; (2) să asigure corectitudinea, transparența și responsabilitatea în gestionarea algoritmică în contextul platformei de muncă; și (3) să sporească transparența, trasabilitatea și gradul de conștientizare a evoluțiilor din domeniul platformei de muncă și să îmbunătățească aplicarea normelor aplicabile pentru toate persoanele care lucrează prin intermediul platformelor, inclusiv pentru cele care funcționează la nivel transfrontalier." (trad. n.)


În România, statutul lucrătorilor de pe platforme rămâne deocamdată nereglementat. Prin urmare, majoritatea acestor lucrători se înregistrează fie ca PFA (persoane fizice autorizate), fie înființează societăți cu răspundere limitată prin intermediul cărora prestează serviciile. La nivel guvernamental și în contextul negocierilor/discuțiilor la nivelul UE, România și-a exprimat sprijinul față de adoptarea unei reglementări în vederea creării de garanții juridice pentru lucrătorii platformelor (inclusiv prin instituirea unei prezumții legale (relative) de angajare în anumite condiții).[3]


Fără îndoială, crearea de drepturi și protecții pentru lucrătorii de pe platforme se poate dovedi benefică în anumite circumstanțe (mai ales din perspectiva beneficiilor sociale). Cu toate acestea, rămâne întrebarea de ce să reglementăm munca pe platformă? Nu este la fel de clar că persoanele care aleg să lucreze pe platforme au renunțat la tipul standard de angajare, care presupune anumite drepturi specifice, dar care totodată elimină beneficiul unei flexibilități sporite, al unui anumit grad de autogestionare a timpului și a altor resurse și permițând practicarea (sau chiar simularea) spiritului antreprenorial (dacă nu chiar crearea bazei pentru acesta)? Și dacă răspunsul la această întrebare este "da", atunci de ce avem nevoie de reglementare? Dezbaterea continuă privind proiectul de directivă ar putea sugera că beneficiile unei astfel de reglementări nu sunt atât de evidente pentru toate părțile și că impactul poate fi mai puțin favorabil. Cu toate acestea, se așteaptă ca directiva să fie adoptată; comentarii suplimentare urmează să facem eventual asupra formei sale finale.

[1] Disponibil pe site-ul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) la link-ul: https://www.eurofound.europa.eu/en/european-industrial-relations-dictionary/platform-work [2] https://www.consilium.europa.eu/en/policies/platform-work-eu/ [3] A se vedea în acest sens punctul de vedere comun exprimat de Belgia, Luxembourg, Malta, Olanda, Portugalia, România, Slovenia și Spania în legătură cu propunerea de Directivă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme: https://gouvernement.lu/dam-assets/documents/actualites/2023/06-juin/12-engel-directive-travail-epsco/proposal-for-a-directive-of-the-european-parliament-and-of-the-council -on-improving-working-conditions-in-platform-work-joint-statement.pdf

0 afișări0 comentarii

Kommentare


bottom of page