CJUE a decis că "interzicerea abuzului de poziție dominantă prevăzută de tratate permite un control ex-post, la nivel național, al unei concentrări de întreprinderi cu o dimensiune non-comunitară" [1]
Cu alte cuvinte, punctul de vedere adoptat de Avocatul General Kokott în Opinia sa – despre care am vorbit aici - a fost adoptat în general de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE” sau „Curtea”).
Pe scurt, în decizia sa din 16 martie 2023 pronunțată în cauza C-449/21 („Decizia Towercast”), Curtea notează următoarele:
Faptul că Regulamentul UE privind Concentrările Economice[2] constituie un "ghișeu unic" (eng. one stop shop) pentru evaluarea ex ante a concentrărilor în cadrul UE (adică înainte de realizarea acestora) nu exclude ca art. 102 din TFUE să fie aplicat de către autoritățile naționale de concurență în cazul concentrărilor care conduc la un abuz de poziție dominantă ex post (adică după finalizarea acestora) pe piețele naționale;
Faptul că respectiva concentrare a condus la o consolidare a poziției dominante a dobânditorului pe piața relevantă nu echivalează în mod automat cu constatarea existenței unui abuz de poziție dominantă. Abuzul de poziție dominantă în urma concentrării trebuie să se manifeste cel puțin în sensul că "gradul de dominare astfel atins ar împiedica în mod semnificativ concurența, cu alte cuvinte nu ar lăsa să subziste decât întreprinderi dependente, în comportamentul lor, de întreprinderea dominantă.”[3]
În ceea ce privește efectele în timp ale Deciziei Towercast, Curtea a precizat încă o dată că, de regulă, interpretarea pe care o dă dreptului european produce efecte pentru situații anterioare pronunțării unei noi jurisprudențe și că aceste efecte sunt limitate doar pentru situații viitoare numai dacă există: (i) "buna‑credință a mediilor interesate”; și (ii) “riscul unor perturbări grave" în aplicarea noii jurisprudențe la vechea situație.[4] În cauza Towercast, Curtea a constatat că niciuna dintre cele două condiții cumulative nu este aplicabilă.
Această nouă jurisprudență aruncă o lumină cu totul nouă asupra modului în care fuziunile și achizițiile trebuie să fie evaluate din perspectiva dreptului concurenței de către avocați/consultanți și părțile care analizează astfel de tranzacții. Evaluarea unei fuziuni sau achiziții propuse din perspectiva cerințelor de notificare este destul de simplă și clară. Ce-ar fi să facem o evaluare prin prisma a ceea ce va genera finalizarea tranzacției - abuz de poziție dominantă, cumva? Pentru că, dacă acesta este cazul, atunci tranzacția ar putea fi contestată atât de către autoritatea națională de concurență, cât și de către concurenții care doresc să obțină beneficii de pe urma desființării unei astfel de tranzacții. Practica își va spune cuvântul.
[1] Comunicatul de presă al Curții cu privire la decizia Towercast: https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2023-03/cp230046en.pdf
[2] Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind concentrările economice).
[3] Decizia Towercast, para. 52., para. 52.
[4] Idem, para. 57.
Comments